INTERVIU Felder Gruppe România: Ciprian Dumitru, ABC Building, Sibiu

Să o luăm cu începutul. Cum ați ajuns în acest domeniu?

Am terminat Facultatea de Teologie în anul 2004 la insistentele părinților. Însă apoi am lucrat ca manager în bancă.

 

Nu ne dădea nimeni vreo șansă de success în anul 2010, în criză, când nu se vindea și nu se cumpăra nimic. Am dovedit că se poate, însă am muncit și muncim foarte mult.

De ce n-ați profesat în domeniul teologiei?
Am făcut liceul economic și am ocupat locul doi pe România la olimpiada de contabilitate. Așa am primit bursă la ASE Sibiu și am intrat la facultate cu bursă. Însă, dintr-o încăpățânare a părinților am mers și la examenul Facultății de Teologie. M-am dus și cu mare noroc am intrat pe locul 14. Părinții mi-au spus că trebuie să mă apuc de muncă și să mă susțin singur dacă vreau să fac ASE, dar că mă vor susține ei dacă merg la teologie. Apoi viața a fost grea pentru că a murit mama și am rămas trei frați numai cu tata care era profesor la țară. Însă acum, toți cei trei frați muncim la fabrica de canapele de dimineața până seara. Am pornit cu fratele cel mic și soția, de aici și numele de ABC: Alexandru, Bianca și Ciprian. Și am vrut să-i spunem și Building gândindu-ne că ne apucăm de construcții dacă nu merge mobila. Dar uite că a mers deși nu ne dădea nimeni vreo șansă de succes în anul 2010, în criză, când nu se vindea și nu se cumpăra nimic. Am dovedit că se poate, însă am muncit și muncim foarte mult.

Cum ați ajuns până aici de la manger de bancă?
În 2006 am fost manager la HBB Bank în departamentul de economii, dar din cauza stresului din banca și a sedentarismului am ales să plec în vânzări de saltele. Am lucrat trei ani acolo, iar apoi am mers la o fabrică de canapele de la Sighetul Marmației ca director de vânzări. Nu aveau experiență în a colabora cu alte firme, în România aveau doar trei. Erau 50 de angajați și 25 de magazine proprii unde își vindeau marfa. În nouă luni am reușit să vând canapele în valoare de o sută zece miliarde (în lei vechi). Eram plătit bine, aveam un procent din vânzări. Am câștigat un miliard și o sută în nouă luni plus salariu fix și cazare la hotel. Am plecat de la dânșii pentru că nu-mi plăcea cum se purtau și cum se muncea. Așa am ajuns într-o fabrică de mobilă ca recuperator și apoi, din 2009 până în 2010 nu am mai lucrat nimic.
După o pauză de șase luni am rămas fără bani de țigări. Mai aveam doar doi lei și m-am gândit să-mi fac afacerea mea. Așa că m-am dus la proprietarul unui spațiu și i-am spus că vreau să-l închiriez ca să-mi fac un magazin de mobilă. M-a întrebat cum se numește compania mea. I-am zis că n-am nici firmă și nici bani. Și atunci m-a întrebat cum vreau să închiriez un spațiu și să fac magazin de mobilă fără nimic. I-am răspuns că m-am gândit că îmi dă gratuit o lună spațiul și că mă ajută cu bani să-mi fac firma, iar mobila o voi plăti la termen. I-a plăcut ideea; femeia era bogată și avea multe spații comerciale în Sibiu. Era anul 2010, criza mare, iar spațiile erau goale. Așa a început afacerea. A fost greu, mergeam pe jos, n-aveam bani să mănânc, dar după două săptămâni a început să se vândă mobila și am reușit să plătesc chiria și marfa. A trecut timpul, după un an am mai deschis un magazin, apoi încă unul după un alt an. În anul 2014 stăteam prost cu depozitarea, așa că am cumpărat un grajd vechi pe care l-am reabilitat și l-am transformat în depozit.

Vindeați doar mobilă autohtonă?
Mobila noastră era din România la început. Dar în 2013 am făcut primul import din Albania și Polonia. Iar acum facem distribuție de mobilă din Albania, Polonia, Moldova, Ucraina și Turcia. Majoritatea furnizorilor noștri sunt externi și au produse frumoase.

 

Am plecat la București, la recomandarea unui prieten, la Felder Gruppe. Acolo l-am cunoscut pe Paul (Paul Năstase – Director Zonal Vânzări Transilvania și Maramureș) și i-am zis că vreau să cumpăr utilaje să fac mobilă, canapele.

Cum ați ajuns la producție?
În anul 2015 am luat decizia să facem și producție. Nu aveam nici cea mai mică și mai vagă noțiune despre producție. Așa că, împreună cu o colegă, am plecat la București, la recomandarea unui prieten, la Felder Gruppe. Acolo l-am cunoscut pe Paul (Paul Năstase – Director Zonal Vânzări Transilvania și Maramureș) și i-am zis că vreau să cumpăr utilaje să fac mobilă, canapele. Am mers în showroom ca la piață. Am zis că vreau o mașină de căntuit, un circular, încă un circular mai mic de lemn, un abric. Mi-a făcut un pachet și m-am trezit cu ele aici. Le-am montat și le-am lăsat așa din august 2015 până în februarie 2016. Atunci fratele meu mi-a spus că am cumpărat multe utilaje, cu valoare mare (toate ajunseseră la aproape o sută de mii de euro), așa că ar trebui să mă apuc de producție. Dar ce să produc? Canapele. Gata, facem canapele!

Ne-a fost foarte greu până am reglat mașinile, dar până la urmă am reușit. Ne-au susținut, bineînțeles, cei din echipa Felder. Tot timpul ne-au susținut. Efectiv ne-au învățat să făcem mobilă.

Am căutat furnizor de materie primă și am luat pentru un lot de 50 de canapele. Eu și încă doi băieți ne-am apucat să proiectăm o canapea. Am muncit vreo lună, iar după încă trei săptămâni a ieșit prima canapea. Dar nu era completă pentru că nu era nimeni specialist, nu știam să tragem stofa. Ne-a fost foarte greu până am reglat mașinile, dar până la urmă am reușit. Ne-au susținut, bineînțeles, cei din echipa Felder. Tot timpul ne-au susținut. Efectiv ne-au învățat să facem mobilă. După două luni am mai angajat cinci persoane și am muncit opt luni continuu. Apoi am tras o linie și am descoperit că eram pe un minus destul de mare, foarte mare. Nu aveam randament în producție. Așa că ne-am oprit, am calculat, am regândit cum producem, cum le punem, de ce mai avem nevoie pentru a obține și randament și productivitate. În urmă cu mai bine de un an lucram o lună la 50 de canapele, iar acum facem 35 pe zi cu doar de doua ori mai mulți angajați. Ne-a ajutat Dumnezeu; acum avem și randament, și productivitate. Suntem un furnizor bun de canapele pe piața din România.

Canapelele noastre sunt normale, numai că le-am făcut altfel și am mers pe calitate.

Cui le vindeți?
Producem peste 8.000 de canapele/an în două dimensiuni și cu cinci modele de brațe. Avem 60 de firme în toată țara cu care colaborăm, avem mașini proprii de transport, am angajat șofer și le trimitem în toată România în afară de Constanța și Călărași. Canapelele noastre sunt normale, numai că le-am făcut altfel și am mers pe calitate. Utilajele Felder ne-au ajutat foarte mult prin faptul că au îmbunătățit calitatea produselor. Cu un utilaj nou și bun obții calitate. Discutăm despre un circular Format-4, mare, pentru debitat lemn, ce are o capacitate mare, nu se încălzește, nu se oprește și are randament. Discutăm despre o freză Felder care merge extraordinar; toate operațiunile sunt perfecte și așa iese calitatea.

Toata lumea este mulțumită de calitatea pe care o oferim și asta se datorează utilajelor Felder Gruppe.

Ați plecat singur pe acest drum?
Nu. Firma am făcut-o împreună cu fratele meu și soția mea. Pe vremea aceea ei erau studenți. Fratele meu câștigase sesiunea de comunicări la inginerie și plănuia să plece la studii la NASA. Așa că i-am propus să facem firma și un magazin de mobilă, iar dacă funcționează să nu mai plece în America. Și a funcționat, iar acum este o afacere bună. Anul trecut am avut o cifră de afaceri netă de aproape patru milioane de euro, iar în acest an sperăm să ajungem la peste 5,5 milioane de euro. Avem beneficiari foarte buni; colaborăm cu cele mai mari magazine din țară. Toată lumea este mulțumită de calitatea pe care o oferim și asta se datorează utilajelor Felder.

Câți sunteți acum în total în producție și în comercializare?
Am plecat de la două persoane și acum suntem 60. În momentul de față deținem șase magazine în Sibiu și în împrejurimi și îl vom deschide pe al șaptelea în Râmnicu Vâlcea. Ca suprafață de expunere depășim 7.000 de metri pătrați, iar ca cea de producție am început cu 300 de metri pătrați și am ajuns la 800. Avem un teren de 10.000 de metri pătrați și construcții cu o suprafață totală de 2.600 de metri pătrați.

Care este urmatorul pas?
Vrem să creștem productivitatea și să achiziționăm modele noi de echipamente și încă o mașină de cantuit. În plus, sperăm să cumpăram și un CNC.

V-ați gândit să exportați?
Am avut solicitări din Ungaria, dar nu ne-au convenit condițiile dânșilor. Nu putem face export pentru că nu avem marfă nici măcar să acoperim cererea de pe piața internă. Solicitările sunt foarte mari. La început a fost foarte greu, am făcut produsele, le-am băgat în magazinele proprii, apoi am încercat să găsim parteneri în țară. Oamenii nu aveau încredere în calitatea noastră. A fost foarte greu să-i convingem. Dar acum solicitările sunt mari și nu mai facem față. De aceea vrem să mărim fabrica. În plus, ca să ne asigurăm că facem totul bine am chemat un audit, un inginer care a lucrat într-o fabrică mare de mobilă din Sibiu. A venit, a studiat și ne-a felicitat. Ne-a zis că de acum încolo trebuie doar să muncim mai mult; nu trebuie să îmbunătățim nimic pentru că facem totul bine.

Ce contează când achiziționați un echipament?
Puterea lui, cât de puternic este. Capacitatea și să fie un utilaj performant. Poți să cumperi utilaje la mâna a doua, dar nu te ajută cu nimic. Cele noi, bune și cu capacitate mare de producție te ajută foarte mult și nu ai nevoie de mentenanță deoarece un utilaj nou nu se strică.

Le mulțumesc băieților de la Felder Gruppe că m-au susținut cu idei și m-au învățat să folosesc echipamentele. Era foarte greu pentru noi atunci, iar ajutorul lor a fost vital.

Cum ați ajuns la Felder Gruppe?
Am un prieten care produce mobilier din lemn și a lucrat cu echipamente de la Felder Gruppe, fiind foarte mulțumit de ele. Mi-a recomandat să merg pe Felder și mă bucur că i-am urmat sfatul. Le mulțumesc băieților de la Felder că m-au susținut cu idei și m-au învățat să folosesc echipamentele. Era foarte greu pentru noi atunci, iar ajutorul lor a fost vital.

Sunt oameni deosebiți, iar service-ul este extraordinar de bun. Sunt profesioniști și stiu exact ce au de făcut.

Cât de mult contează service-ul la achiziționarea unui echipament?
Excepțional de mult. Contează să fie și rapid. Dacă am o problemă, în 24 de ore trebuie să fie cineva la mine să o rezolve. Dacă stă tot fluxul o zi este o pierdere destul de mare. Aseară mașina de cantuit avea o mică problemă, iar operatorul mi-a spus că trebuie să îi chemăm pe cei de la Felder Gruppe. I-am zis că îi teleportez imediat și că în 15 minute vor fi aici. Băieții de la Felder treceau prin Sibiu și au spus că vin și pe la noi să ne salute. Așa că au reparat-o rapid. Contează foarte mult. Sunt oameni deosebiți, iar service-ul este extraordinar de bun. Sunt profesioniști și stiu exact ce au de făcut.

Aveți clienți care datorită relațiilor au devenit și prieteni?
Da, suntem prieteni, dar nu foarte buni pentru că prietenia strică afacerile. Avem relații de prietenie, dar nu foarte accentuate. Și colectivul este la fel: prieteni, dar cu o limită.

Dacă echipamentele  merg bine, operatorii nu sunt nervoși. Nu se supără. Ai totul bun, nou, frumos, așa că lucrezi corect, bine și nu te cerți. Ca într-o familie.

Am observat că aveți o atmosferă foarte faină în producție. Oamenii glumesc, se simt bine, sunt relaxați, se ajută între ei. Cum reușiți?
În primul rând ne ajută echipamentele pentru că, dacă ele merg bine, operatorii nu sunt nervoși. Nu se supără. În al doilea rând, mie nu-mi place scandalul. Ai totul bun, nou, frumos, așa că lucrezi corect, bine și nu te cerți. Ca într-o familie. Cei care vin și fac scandal, pleacă. Am avut cazuri. În Sibiu este o problemă foarte mare cu personalul. Vin din vorbă în vorbă, se aduc unul pe altul. Eu nu-i presez. Le spun că trebuie să facem 35 de unități într-o zi, așa că ne apucăm de dimineața și plecăm atunci când le terminăm. Simplu. Suntem ca într-o echipă de fotbal. Trebuie să ne susținem. Dacă cel de pe circular are avans, merge și ajută în altă parte. Toți știu să folosească toate mașinile. Însă în două luni am angajat aproximativ 15 tineri și dintre ei au ramas doar trei. Nu înțeleg munca și nu sunt pregătiți să muncească. Nici nu vor să învețe.