INTERVIU: Robert Francisc Kiss, KPE Mobart, mobilier pe comandă PAL melaminat, MDF și MDF înfoliat, Cluj

Fără niciun fel de investiție în marketing, KPE Mobart a reușit să își construiască o rețea de clienți fideli. De ce se întorc oamenii cu noi comenzi? Datorită calității a pieselor de mobilier livrate de Robert Francisc Kiss și echipa sa.

A achiziționat treptat utilajele Felder Group, a fost susținut de opțiunile de plată oferite, iar acum lucrează eficient, precis și fără compromisuri în atelierul său din Cluj.

Puncte cheie:     

• Producție: producție de mobilier la comandă
• Utilaje achiziționate:  
• • Tăiere-formatizare: Fierăstrău circular de formatizat FELDER K 700 S cu masă mobilă X-Roll și masă suport, înălțime de tăiere max. 104 mm
  • Aplicare cant: Mașină profesională de aplicare cant pe drept FELDER G 363, grosimea foliei 0,4-5 mm, grosimea piesei 10-50 mm, grup de prefrezare, 3 grupuri de finisare
  • Găurire și frezare: Mașina de găurit multiplu Felder FD 21 professional
  • Tratarea aerului: Uscator prin refrigerare de aer comprimat Schneider DK 600 SMART (E1), 0.16 kW, 230 V, presiune maxima 16 bar, debit 600 l/min la PDP +3°C
• Criterii pentru alegerea furnizorului de utilaje: sprijin în alegerea utilajelor potrivite afacerii, un plan de plată avantajos, intervenții rapide ale Blitz Service
• Secretul succesului afacerii sale: accent pus pe calitate și seriozitate
• Planuri de viitor: extinderea spațiului de producție, intrarea pe piața de mobilier pentru companii

Cum a început povestea afacerii dumneavoastră?

Robert Francisc Kiss: Tatăl meu a început partea de tâmplărie în anii 90, imediat după ce a căzut Ceaușescu. El era de meserie lăcătus. Și-a dat demisia atunci. După șase luni, un an, a evoluat și și-a luat o chirie, a început să construiască și a ajuns să aibă atelierul. La un moment dat, erau 19 angajați. Pe mine m-a pasionat tot timpul lemnul, veneam de la școală, intram în atelier. Eram foarte entuziasmat de ce se întâmplă acolo. Și tata încet, încet, și-a confecționat el niște prese. A început să furniruiască ușile. La vremea aceea erau ușile alea de MDF, albe, crem. Punea furnir de lemn pe ele, manual. El făcea furnirul, îl cleia, îl lipea pe uși. După aceea, cu sticlă îl șlefuia, nu avea atunci mașini de șlefuit, utilaje, mașini de calibrat. Cu foiță de sticlă se șlefuia. 

Am avut parte de doi meseriași din garda veche de la care am avut multe de învățat. Ei m-au învățat organizarea locului de muncă, cât și partea de meserie. 

Aveau o altă viziune față de ce-i acum.

Și acum, practic, dumneavoastră ați preluat afacerea tatălui sau v-ați dezvoltat separat?

Robert Francisc Kiss: Eu am avut niște probleme de sănătate în anul 2000. Am avut nevoie de un stimulator cardiac. Din acest motiv, nu am mai putut lucra pe partea de utilaje. Pentru că aveam utilaje foarte puternice. Aveam motoare de 18-20 de kW. Și făceau un cerc electromagnetic care îmi îmbruia stimulatorul. Și atunci am ieșit din partea de producție, am preluat partea de finisaj. Din păcate, cu finisajul mi-am nenorocit ficatul, de la noxe, lacuri, vopsele. Și am preluat partea de montaj după aceea. Am condus echipa de montaj, șase oameni. După care m-a terminat statul în genunchi. Noi lucram cu lemn masiv, eram un atelier de tâmplărie pe bază de comandă. Și 80% erau scări interioare, trepte de lemn, cu balustradă, fără balustrade, necesita foarte mult lucru în genunchi. 

Încet, încet m-am săturat și de asta. În momentul în care m-am căsătorit, soția a zis să încerc și altceva, că nu e cazul să ne mâncăm sănătatea. Atunci am vorbit cu furnizorul meu de materie primă, cu cei de la Holver. Noi am avut o relație foarte bună cu dânșii. Aș putea să zic că am fost primii care au comandat foarte multe produse de la ei. Inclusiv primul buștean de mahon debitat a fost la noi, am avut comenzi foarte frumoase, foarte mari. 

Noi am avut printre lucrări inclusiv scena de la Casa de Cultură a Studenților din Cluj-Napoca, care s-a realizat din pin Douglas, importat din America. 

A fost o comandă specială că o fost cerință pentru acustică și noi am realizat-o. 

Inclusiv băncile din Piața Unirii din Cluj-Napoca – acum vreo 18 ani, s-au realizat de noi elementele de lemn și metal. 

Și în ziua de astăzi, după 18 ani mai sunt elemente de stejar care au trecut prin mâna mea. Și lumea încă stă pe ele. Zice multe ca o bancă să fie atâta timp în exterior și să reziste încă. 

Deci, dumneavoastră, încet, încet v-ați desprins de afacerea tatălui. 

Robert Francisc Kiss: Da, m-am desprins. M-am angajat la Holver, pe partea de achiziții, pe grupa de produse profilate lambriuri, cherestea de construcții și grinzi de construcții. Și în perioada în care am stat la ei, am ajuns să fiu atât achizitor pe aceste grupe, mi-au mai dat și grupa de terase, ca vânzător. Am preluat după aceea și partea de wood tracking, făceam SUMAL-ul, nu intra și nu ieșea o scândură din Holver fără semnătura mea. Și pe lângă asta mă mai ocupam și de ofertare, vânzare, patru departamente în total. Dar după aproape 4 ani, am decis să renunț și să încep din nou partea de mobilier. 

Am avut foarte multe cereri din partea clienților cu care am lucrat pe partea de mobilă care m-au tot rugat să le fac din nou mobilier. 

Și am început să recomand cunoștințele în care puteam avea încredere. Dar am început atunci să primesc telefoane despre ce nu ieșea bine la mobilă. “Bă, uite ce mi-a făcut ăsta!”. Și mergeam eu, cu toate că n-aveam nicio treabă, mergeam și reparam după alții. Și am avut un client pe care nu l-am putut refuza, care mi-a zis așa, “Robi, aici e apartamentul, nu mă interesează dacă durează 2 ani de zile, dar până nu e gata, făcut de mâna ta, eu nu mă duc, nu mă mut în el”. Stătea omul în chirie, urma să i se nască copilul și am făcut un efort, am vorbit cu fratele meu, care la fel a crescut în firmă. Și-am făcut, ne-am ocupat, și-am prins din nou gustul, să zic așa.

Și atunci am zis, gata, punem pușca-n cui, am lăsat Holver deoparte și mi-am făcut firmă. În perioada respectivă urma să mă mut și cu casa. Atunci când am făcut casa, mi-am făcut și un spațiu de lucru, un atelier de 180 de metri pătrați, care e sub casă cumva, pentru că e o pantă și am accesul prin spate. E un spațiu care l-am făcut cum trebuie, foarte bine izolat. De exemplu, iarna sunt -20 de grade afară, eu am 15 grade înăuntru, fără să pornesc căldura. 

Am făcut totul corect, cum spune cartea. Sunt foarte atent la detalii. 

Nu au mișcat muncitorii pe front fără mine, zilnic am fost pe șantier. La fel fac acum și cu lucrările. Nu este lucrare de care eu să nu știu nimic. Mă implic. E un plus și un minus din partea mea, recunosc. 

Din ce an aveți firma aceasta a dumneavoastră? 

Robert Francisc Kiss: Firma nouă în 2018 am înființat-o. A durat un an și ceva până am reușit să o autorizez, eu nu am început producția până ce nu am autorizat spațiul la mediu, la ISCIR, nu m-am apucat până nu mi-a fost spațiul în regulă. E foarte complexă procedura. Am delegat partea asta de mediu la o firmă care se ocupă de deșeuri. Îmi face gestiunea, vin, ridică deșeurile, sunt corect.

Și acum producția dumneavoastră pe ce e axată? Ce tip de mobilier? 

Robert Francisc Kiss: Am trecut pe plăci, pal, MDF, totul la comandă.

Vă axați pe Cluj sau mergeți și în alte zone? 

Robert Francisc Kiss: 90% Clujul. Nu refuzăm comenzile nici în alte zone. Dar, din păcate, din cauza costurilor, clienții singuri se cam lămuresc că nu e rentabil să ne deplasăm mai departe. 

Asigurati și montaj? 

Robert Francisc Kiss: Da. Facem producția în atelier, mergem la client să o montăm și la final când ieșim, totul e impecabil, curat. 

Noi facem curățenie după noi, inclusiv ștergem mobila. 

Și, da, e un plus, credeți-mă. Și eu ofer și o garanție de 24 de luni pe partea de accesorizare. Lucrez strict cu accesorii de la Blum. Dar dânșii nu-mi dau garanție. Ei au o durată de viață în număr de cicluri. Dar eu, folosind de atâția ani produsele dânșilor, știu că sunt ok. Și îmi asum, că s-a mai întâmplat să mai cedeze o șină de sertar de exemplu. Dar îmi asum această garanție pe care o ofer clienților mei, pentru că sunt produse bune și ajută și clientul să aibă încredere în mine că într-adevăr este ce trebuie. N-am avut niciun client de care să mă ascund, să-l vad pe stradă și să mă fac că nu-l văd, că n-am greșit la nimeni.

Vreau să vă întreb dacă aveți o lucrare așa, de care vă amintiți în mod deosebit, care v-a rămas în suflet din anii ăștia de producție, pe cont propriu?

Robert Francisc Kiss: Da, eu pe toate le am rămase în suflet, să zic așa, pe toate le-am făcut cu drag. Nici nu știu ce m-a impresionat cel mai tare, eu am avut o colaborare foarte bună cu niște designeri de la Cluj. Și ei au avut grijă să nu mă plictisesc. Deci au venit tot timpul cu provocări, am avut o perioadă de vreo 2 ani jumate, cât timp făceau și parte de rezidențial acei designeri, mi-au dat mie lucrările și toate lucrările au venit cu provocări, în sensul că am făcut foarte multe unicate, din materiale foarte speciale, deci tot ce se lucra era pe bază de comenzi, nu era nicăieri stoc. Și așa am început să fac și piese curbate, mobilier curbat, am început să fac și mobilier din materiale din metal, deci MDF-uri cu foițe de metal. Este un alt produs. 

Cum ați ajuns la utilajele Felder Group?

Robert Francisc Kiss: Ați fost recomandați de un prieten al nostru care la un moment dat a și lucrat la noi. Eu de la el am învățat partea de mobilier în plăci, deci în paluri. Când am deschis producția în atelier tot am căutat utilaje și ne-am consultat cu unul, cu altul și am ajuns să mă consult cu el. Și el mi-a zis atunci, uite, eu am circularul de la Felder și avea o mașină, un G 200 de căntuit. Hai să le vezi! M-am dus, am lucrat un pic cu ele să văd cum funcționează, cum se reglează, ce calitate face și așa mai departe. Mi-au plăcut. Odată că erau și micuțe, deci nu ocupau mult spațiu, eu neavând foarte mult spațiu, că 180 de metri pătrați nu-i foarte mult pentru producție. 

Și am început să caut. Bineînțeles, la început de drum firma nu are bani după cum știți că nu are de unde. Și toate investițiile a trebuit să le fac eu, personal, cu creditare. Și nu am găsit circular second hand Felder. Am vorbit cu colegii dumneavoastră de pe partea de vânzări, nu aveau nici ei pe stoc și nu mă puteam atinge de unul nou că era prea mult în momentul respectiv. Și atunci am zis că decât să cumpăr un second, o altă firmă, hai că-mi iau un utilaj nou și am făcut alegerea proastă să iau un Holtzmann. Deci horror. Utilaj robust, n-am avut probleme cu el, în afară faptului că se deregla foarte ușor. Tăiam două coli, trebuia reglat incizorul

Deci nu puteai lucra constant cu el. Și, din acest motiv, l-am și vândut cu prima ocazie. Și pe partea cu mașina de căntuit, am găsit pe Internet un second, era undeva la vreo 4500 euro, acum patru ani. Și vorbeam cu colegul dumneavoastră de la vânzări, Andrei Burghelea că avea și el unul la vânzare, recondiționat, în loc de G 200 era G 220, mai avea încă un grup în plus față de celălalt. Și discutam cu el cum facem să îl iau de la dumneavoastră, dar să-mi facă 2-3-4 rate ca să pot să-l iau, că nu dispuneam chiar de tot bugetul respectiv.

Și atunci, după vreo săptămână de discuții, până la urmă mi s-a acceptat cererea, mi-au făcut 5 rate.

Trebuia să dau un avans de 30-40% și diferența în 5 rate. Eram pe drum, călătoream, când am primit telefonul de la colegul dumneavoastra că mi s-au acceptat ratele. I-am zis, super, foarte bine, începe procedura ca să putem să-ți plătim avansul, după ce am închis cu el, am primit un telefon. “Robert, uite, am o problemă”. M-au contactat de la Central Park Wine Festival, cei care organizează acest festival, la noi, la Cluj – aveau nevoie de 50 de tarabe în două săptămâni. Era 1 august, în 20 se deschidea festivalul și cine a luat lucrarea, a închis afacerea. Și atunci am verificat disponibilitatea materialelor, am și tras pe dreapta, m-am uitat peste proiect, l-am sunat pe tata, evident, de câte ori am avut un proiect mai amploare sau mai dificil, l-am sunat pe el să mă consult. L-am întrebat dacă e posibil să iau proiectul, s-a uitat și el pe date, a verificat disponibilitatea pe marfă, a găsit-o că avem o colaborare foarte bună cu cei Holver. I-am confirmat atunci clientului că da, putem să-l ajutăm, i-am dat și un preț în mare, mi l-au acceptat fără discuții că îl ardea și pe el, din păcate. Și l-am sunat pe colegul dumneavoastră și i-am zis să îmi trimită factura completă că între timp ăștia mi-au făcut avans. Nu știu dacă a trecut jumătate de oră și mi-au intrat 50.000 de euro. Și atunci am sunat pe colegul să-mi facă factura completă pe toată suma și i-am plătit-o pe loc. 

Cum vă ajută în producție utilajele Felder Group? 

Robert Francisc Kiss: M-au ajutat foarte mult. În premiza în care eu nu debitam, deci eu nu foloseam circularul și mașina de căntuit de la dumneavoastră, nu le foloseam să produc mobilier, le foloseam să fac completările, piesele care se defectau. Noi suntem oameni, mai scăpăm o piesă, poate nu suntem atenți. Clientul mai vrea un raft, nu mai vrea ușa aici, că vrea altfel. Și atunci eu tot timpul trebuia să mă duc să mă rog de unul, de altul să îmi modifice, să îmi pună un metru de cant. Și m-am enervat și mi-am achiziționat utilajele. 

Eu lucram cu Holver, pe partea de debitare, căntuire, primeam de la ei piesele căntuite. Plus că am început să fac foarte multe riflaje acum vreo trei ani de zile, a început nebunia cu riflajele. Și atunci eu făceam o parte de riflări, pentru că pregăteam piesele mai late, puneam un cant, îl tăiam, și aveam tot timpul două, trei, patru piese de genul ăsta. Până îi puneam un cant, băieții tăiau cantul celălalt și tot așa făceam elementele. 

Și atunci m-a ajutat foarte mult. Am început să cresc. 

Când am început, aveam doi băieți, după care au mai venit, al treilea, al patrulea, al cincilea. Deci creștem. Încet, dar creștem. 

În pandemie a început problema cu termenele, a început să nu mai fie marfa disponibilă. Și atunci, neavând materie primă, se dădeau peste cap toate planurile la debitări, căntuiri, programările. Nu se mai putea menține programarea. S-a ajuns să se importe pal alb din China. Veneau cu containerele. În premiza în care România, în trei locații, se produce pal melaminat.

A fost o problemă foarte mare pe piață cu materiile prime. Și nemaiavând niște termene clare, când primesc marfă, am început să debitez și să căntuiesc eu. Am început să-mi fac stocuri de materie primă, pe uzuale, ca să nu mă blochez. A început să-mi fie tot mai greu, pentru că utilajele pe care le aveam nu erau pentru așa ceva. Și atunci, anul trecut, în ianuarie, am avut tot așa o lucrare urgentă. M-a contactat clientul, avea de echipat un sediu de birouri, dar trebuia să fie gata în două săptămâni. Și atunci, am vorbit cu colaboratorii mei, am luat parțial de la unii, parțial l-am făcut eu. 

În momentul în care le-am pus una lângă alta, ce am făcut eu cu utilajele de la dumneavoastră, cu Felder G 220-ul, era mai bine aplicat decât altul, care avea utilaje de sute de mii de euro. 

Și atunci m-a enervat și asociata, a.k.a. soția, s-a supărat pe mine, dar eu m-am enervat, am vorbit cu colegul dumneavoastră, cu Andrei, i-am zis să-mi dea o mașină de căntuit cu prefrezare. G 360, cea mai mică, că nu am spațiu. Mi-a zis colegul că îl are o firmă de aici, Phoenix. Îl știu pe Horațiu, l-am sunat și m-a chemat să lucrez cu G 360, să văd cum e. M-am dus. Am tăiat, impecabil, am pus cant, la fel, impecabil. L-am și sunat pe Andrei de la dumneavoastră – fă-mi factură de avans, am 40%, dar trebuie să vedem cum facem cu plata. 

Mi-a plăcut că tot timpul a fost foarte deschis la variante. 

M-a sunat înapoi și mi-a cerut un avans de 30%. Mi-a zis că restul aș putea să îi împrumut de la bancă sau mai caută și ei variante. M-am dus la banca cu care am colaborat de foarte mulți ani, am cerut 20.000 de euro ca să achiziționez utilajul de la dumneavoastră, pentru 3 ani de zile, mi-au cerut să le dau înapoi 26.000 euro. Am zis că sunt hoți pe față. Am vorbit cu Andrei, i-am zis că nu-i valabilă treaba cu banca. 

Mi-a oferit varianta să plătesc tot așa în rate, am lăsat niște garanții și între timp am mai început o lucrare, am plătit utilajul complet și am dat avans pentru un circular. 

Atunci s-a supărat soția și mai tare. M-am ambiționat, aveam 12.000 euro în cont și am achiziționat utilajul de 24.000 euro la dumneavoastră și într-o lună am mai comandat un circular de 8.000 euro tot de la dumneavoastră. Care în septembrie anul respectiv s-a achitat integral. Tot timpul am făcut plățile. 

 

M-a ajutat foarte mult ce variante de plată mi-ați oferit în sensul că după livrarea utilajelor, trei luni de zile nu am avut rată de plătit ca să pot produce, după aceea au intervenit ratele pentru circular. 

Și atunci m-au ajutat enorm de mult ratele. Am apucat să îmi revin cu bănuții, să pot produce, am adunat banii și atunci puteam plăti fără nicio problemă. Ulteriori, am mai comandat tot la dumneavoastră o mașină de găurit multiplu.

Cum este colaborarea cu colegii noștri de la Felder Group?

Robert Francisc Kiss: Foarte bună. Vă dați seama că dacă nu ar fi fost bună, nu mai colaboram. 

Când am avut o situație, că s-a întâmplat cu mașina de cant, s-a rezolvat. 

Mi-a plăcut că a venit prompt. Deci am stat doar două zile fără utilaj, până să ajungă la mine. În acele două zile eu am mers și am căntuit la colegul Horațiu. Deci tot pe Felder am căntuit. 

Suntem o comunitate și chiar încercăm să ne ajutăm unul pe altul. 

De când am utilajele, ajut și alți tâmplari, să zic așa, avem aici la noi la Cluj un grup de mobiliști. Suntem destul de mulți. Suntem peste 100 de mobiliști în el. Ne ajutăm cu un rest și când are cineva o urgență, dacă reușesc și pot, chiar îl ajut. Chiar am dezvoltat niște prietenii noi, să zic așa, pe partea asta datorită colaborărilor. Suntem aici să ne ajutăm unul pe altul. Că singuri nu putem. 

Ce credeți că apreciază clienții la produsele pe care le-ați oferit? 

Robert Francisc Kiss: Calitate, seriozitate. Recunosc, prețul nu-i mic, nu lucrez ieftin, sunt conștient de asta. Și clienții mei sunt conștienți, dar atâta timp cât am de lucru să dau la cinci oameni strict din recomandare, eu cred că zice mult. Deci fără să mă promovez nicăieri eu cred că zice mult asta. Revin clienții. 

Pe recomandare ajung la dumneavoastră clienții? 

Robert Francisc Kiss: Da. Strict pe recomandare. 

Ce înseamnă calitate pentru dumneavoastră? 

Robert Francisc Kiss: Calitate înseamnă în felul următor, clientul să fie mulțumit. Nu plec de la el până ce nu zice, da, Robi, e ce mi-am dorit. 

Cum am spus, ținem foarte mult la partea de detalii. 

Avem și ochiul format pentru treaba asta. Nu avem uși care să stea căzute. Nu avem uși care să se închidă stramb. La setare, la fel. Ținem foarte mult la partea de reglaj, de aceea folosim doar produsele de la Blum, cele mai performante balamale. Blum are mai multe tipuri. Are balama de 2 lei bucata. Eu folosesc balama de 22 lei bucata. Și ăsta e un aspect la care nu renunț. Că au fost clienți care au zis “lasă că e bună și aialaltă”. Și zic, știi ce? Timpul meu e mai scump decât diferența de preț la balamale. Că la o garnitură de bucătărie diferența e de 300 de lei. Te uiți la 300 de lei? Greșești producătorul de mobilier.

Familia dumneavoastră cum se implică în afacere? 

Robert Francisc Kiss: Soția este pe partea de contabilitate. Iar tatăl meu încă se implică. De la el am învățat că dacă nu poți face un lucru cum trebuie, dă-i pace, lasă-i pe alții. Așa am crescut. Tot timpul vorba lui era “Robi, munca e pe bani, nu e pe gratis”. Și calitate, mereu calitate. M-am întâlnit pe piața noastră cu garajiști în adevăratul sens al cuvântului.

N-au firme, n-au angajați, lucrează la negru, cumpără materialele cum le cumpără, materiale mai prost prelucrate decât ce oferim noi, la aceleași prețuri sau mai scump ca noi. Aici intervine nesimțirea. Nu plătesc TVA la stat. Dar prețul e același. Și când tragem linie, vedem că eu după o lucrare rămân cu 1.000 de euro, el rămâne cu 2.000 – 3.000 de euro. 

Cum arată planurile de viitor?

Robert Francisc Kiss: Vrem să creștem, să creștem, să creștem! 

Suntem în tratative să achiziționăm o hală de 350 de metri pătrați, plus terenul aferent până la 1000 de metri pătrați. 

Dacă reușim să achiziționăm, trebuie să facem niște investiții care o să dureze aproape un an de zile în acea hală. E o hală veche și trebuie pusă la punct. Și eu îmi doresc să mut producția acolo. Să mă pot desfășura mai bine. 

Am început de anul acesta să mă promovez și pe partea comercială, către companii.

Momentan e ok că au intrat lucrări pe partea asta. Mai puține, dar au început să intre.

Aici vreau să mă dezvolt mai mult, să mă duc pe partea de comercial, mini serii, eventual mobilare apart-hoteluri, pensiuni.

Vreau să cresc. 

Când te concentrezi pe calitate și seriozitate, afacerea ta este pe drumul cel bun – acesta este mesajul pe care Francisc Robert Kiss ni-l transmite prin exemplul companiei sale. Nu a făcut niciodată rabat de la calitate, iar eforturile sale sunt răsplătite. 

Felder Group este alături de el și echipa sa în proiectele ce vor urma, iar comunitatea #lemn.expert îl susține și îl apreciază pentru pasiunea și dedicarea cu care își face meseria.

Prin fiecare lucrare realizată, Robert inspiră și alți tâmplari să creadă în valoarea lucrului bine făcut și în puterea inovației tehnice.

#lemn.expert nu înseamnă doar utilaje – înseamnă oameni care construiesc cu responsabilitate, evoluează și cresc împreună.

Puteți afla mai multe despre activitatea KPE Mobart accesând pagina de Facebook a companiei.