Iuliana Sima

Mă ocup de gestionarea și coordonarea activității financiar-contabilă, interfața cu firma de HR și mai nou, de coordonarea departamentului de achiziții-logistică. Fac asta de-o viață, deci face parte din mine.

Prima zi am petrecut-o în birou cu Paul Năstase, păstrând distanța, desigur (am debutat în pandemie). Eu vorbeam cu el, el cu mine, nu prea. Am fost fascinată de discuțiile pe care le purta continuu, la telefon, cu clienții. Atâtea detalii tehnice, OZN-uri pentru mine.

Am implementat, organizat, gestionat, crescut și dezvoltat de la zero activitatea financiar-contabilă a unei companii timp de 25 de ani. Mi-am luat de-a lungul timpului o sumedenie de calificări adiacente profesiei și chiar dacă nu le-am profesat pe toate, m-au ajutat să pot avea o viziune mai largă asupra soluțiilor potrivite pentru diversele situații cu care mă confrunt.

Să mă perfecționez continuu, astfel încât munca mea să contribuie la progresul companiei.  

Pentru mine calitatea înseamnă capacitatea unei activități, a unui bun sau serviciu de a satisface cerințele și necesitățile mele.

La interviul de angajare în Felder când m-a întrebat Dragoș Mărăcineanu unde mă văd peste 5 ani. Spre rușinea mea și stupoarea audienței nu am articulat niciun cuvânt, am făcut ochii mari și o mișcare “cabalină” a capului. Surprinzător, și-a asumat riscul cu mine. Sper să nu îi pară rău.

Și lemn și pal, dar mai mult lemn.

Nu prea mă văd făcând mobilă, dar să meșteresc câte ceva, da, îmi place.

Stilul simplu, minimalist.

Căsuțele din lemn pentru locuit și cele pentru păsări. Am ca obiect drag o casetuță din lemn sculptat, primită de la o persoană specială pentru mine.

Cu mobilier simplu în mix-uri de culori, decorațiuni asimetrice care să spună o poveste, un vis, o dorință, ferestre foarte mari, multe flori și neapărat mansardă cu ferestre mari prin care să văd cerul.

Am mai multe, ca toată lumea, iar una dintre ele este să ajung să am libertatea să călătoresc când și unde vreau. Nu cer prea mult, nu? 

Gimnastă de performanță. Sunt din “epoca” Nadiei Comăneci. Îmi mai doream foarte tare ca atunci când mă fac mare să conduc o motocicletă.

Oho… am multe amintiri! Am avut o copilărie intensă, îmi bate inima tare, tare, când îmi amintesc. Am făcut atâtea, în special multe năzdrăvănii, nu am fost un copil prea cuminte. Îmi amintesc cu drag de regia și scenariile pe care le făceam cu alți copii după romanul Robin Hood, stabileam rolurile, făceam cazemate. Eu eram Lady Marian, desigur.  

Nu am un idol conform citatului „Înțelepciunea nu constă în a distruge idolii, ci în a nu-i crea niciodată.” — Umberto Eco, dar admir multe personalități, în general pe acelea care au trăit arzând prin propriile pasiuni și credințe.

Salată verde (cu ceapă, rucola, spanac, valeriană, lămâie, semințe). Greu de crezut, dar îmi place la nebunie!

Rock. Metalica și nu numai.

Am practicat gimnastică sportivă, deci preferata mea este gimnastica. Am o afinitate pentru tenisul de câmp, mi-am petrecut 10 ani pe terenurile de tenis (fiul meu cel mare a practicat acest sport). Îmi mai place și fotbalul, jucam cu băieții când eram copil și ador și acum să mă uit la meciuri. Urmăresc cu plăcere și alte sporturi cum ar fi patinajul artistic, meciurile de handbal.

Să călătoresc, să fac drumeții, să ascult muzică, să citesc, să vizionez filme. 

Înghețata, în special cea cu nucă și cu mentă.

Poate că știu să ascult fără să judec, dacă poate fi numit talent.  

Agreabilă și determinată. 

O persoană de nădejde pe care oamenii se pot baza oricând au nevoie. 

Că îmi place teribil să privesc ore în șir stelele, în nopțile senine, culcată pe spate. Am exersat mult. 🙂

Nu pot să spun că am frică de ceva anume, dar dacă ar fi una este aceea să nu mă simt iubită de familie, de oameni în general.

Ipocrizia, minciuna și nedreptatea. 

Aș putea trăi fără multe, însă cel mai greu mi-ar fi să trăiesc fără copiii mei, fără lumină și iubire.